Tatăl meu, nostru, Constantin Brezeanu, Nenea Titi, Titi Brezeanu - cum este știut de apropiați, a trecut în eternitate. S-a alăturat bunicilor noștri, prietenilor pe care i-a iubit și pierdut, părinților, fraților, surorilor, coleglori, soților și soțiilor, copiilor, oamenior dragi ai dumneavoastră celor prezenți aici cu care a râs, plâns, povestit, și împreună au plecat lăsându-ne in lacrimi. Dar nu e vina lor, e parte din viața, un aspect pe care tata l-a înțeles perfect, la care a meditat ca un filozof. Viața lui tata a început aici, in acest sat, când o mogâldeață de om băga bățul prin gard - o expresie pe care o auzeam des la el - în drum spre pășune cu vaca, cu verii, cu părinții la câmp. Greu de imaginat acum, cat de grea a fost copilăria lor. Desculți și murdari, alergând ulițele, tata mi-a spus că erau oarecum fericiți. Și undeva intre plug și mânatul vitelor, tata a descoperit cartea, proza și poezia. Eram împreună pe patul de spital când tata le-a recitat din memorie colegilor de salon următoarele versuri: Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol. Ciuturile scot din fântână nămol Setea mă năruie. Fierbe pe piatră Firul de apă prelins din cișmea. Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe-o altă Planetă, imensă, străină și grea. Sunt versuri din Moartea Căprioarei a lui Nicolae Labiș - un scriitor pe care tata l-a adorat, la fel și pe Păunescu sau Vadim Tudor care scria: Hai, Moarte, să bem o cafea Ţi-o fac cu caimac, aromată Mai leapădă-ţi coasa cea grea Şi mantia asta ciudată. Te rog să iei loc în fotoliu Nu mă supără dacă fumezi După cine eşti, Moarte, în doliu? De ce tot suspini şi oftezi? E foarte fierbinte cafeaua Nu te grăbi, că te frigi Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua Dacă eu am să mor, ce câştigi? Ai venit să mă iei în persoană Prea mare onoare îmi faci Din toată specia asta umană Numai pe mine mă placi?” Pot sa jur că tata a scris aceste versuri. Avea o recunoștință și un respect profund pentru tanti Zoica, cu care a descoperit dragostea de literatură. A devorat cărți și până la bătrânețe a continuat să le adune și le tinea ca pe comori. Biblioteca lui e plina de romane, proza și poezie., dicționare de limba franceza și mai ales de limba engleza,jurnale și o întreagă colecție a revistei Romania Mare. Ne rugam de el sa le donam la o bibliotecă și întotdeauna ne răspundea: după ce mor. "Azi nu ne mai răspunde. Cred că e de acord " Tata a făcut dinți. Sarcastic spunea: un vagon de dinți. Când toți băieții erau luati la plug, el a fugit a evadat, a vrut mai mult, a vrut să se facă agronom - mai ieri îmi spunea: cred că aș fi fost un bun agronom- și am fost amândoi din nou de acord...,, in schimb a intrat la școala de tehnicieni dentari de la campina și pe urmă s-a dedicat acestei meserii. Eram încă un copil când mă lua cu el la unitate și zilele acelea toride de vară, când toți erau tineri îmi sunt atât de aproape. Aud și acum plopii înalți, ce șopteau in vant, sub care pașii lui tata ... au dispărut suspinând. Tata a iubit cu pasiune, a iubit sportul, fotbalul l-a adorat. A fost rapidist toată viața lui. A jucat fotbal cu atâta pasiune că îmi spunea : mă intrebam ce o sa fac când o sa pun ghetele-n cui. A devenit antrenor.asta a facut.și îmi amintesc cat de mult a iubit echipa lui de fotbal Tricolorul Negoiești, o echipa care avea echipament sportiv și teren mai bun decât echipe de divizia B la vremea respectivă. Totul din pasiunea lui. Pe vremea aceea la noi in casa, hainele noastre nu mai aveau loc de rânduri de echipamente, crampoane și mingii pentru echipa lui. Sunt atâtea povesti, trec pe langa terenul din sat și încă îi văd pe toți bucurându-se ca niste copii alergând după o minge in iarba. Tata a rămas loial sportului până la final. In fiecare zi avea program strict de sport, spre final, picioarele l-au trădat, dar el a tot perserverat. A fost greu pentru el, pasul lui odată mândru a devenit mai greu și mai greu, dar a tras de el să iasă pe stradă și să facă încă o mica plimbare, încă un pas. In ultimă lui noapte, sfârșit de puteri, s-a mai ridicat odată la marginea patului, in sfidarea bolii care i-a luat tot. Ca orice om, tata a și greșit. Dar și atunci când greșea o făcea cu pasiune. Daca ar putea vorbească, v-ar fi cere iertare., mai mult pemtru vorbe pentru că eu nu l-am auzit pe tata vreodată ținănd ranchiună. Pentru cei care l-au cunoscut, a fost un om mândru. Prea mândru uneori, insa noi i-am cunoscut și cealaltă parte a lui: un suflet moale, un nostalgic și romantic incurabil. Tata vedea lumea ca pe a lui, ca pe o mărgea pe care o ținea în buzunar. așa a fost el, poeziile lui, câmpurile lui, echipa lui, prietenii lui, oamenii lui, politicienii lui, iaurtul lui, apa lui, copiii lui, destinul lui. Când ceva i-a disturbat universul, ca un soldat loial, s-a prezentat la arme. A petrecut pe ultimul drum atâta lume aici în sat, și toate aceste pierderi îl răpuneau, reflecta și se măcina, pentru că lumea lui se năruia sub ochii lui. Tata a fost un patriot, a arborat steaguri și a cantat cântece patriotice. Ne-a dojenit că nu am rămas aici pe glia strămoșească dar imediat a adoptat și Grecia și America...ați ghicit...ca fiind țările lui. In ultimii ani glumea spunând că merge mai bine ca Biden. Tata a iubit. A iubit cu pasiune în tinerețe, a iubit-o pe mama și din dragostea aceea au ieșit doi copii. Fără ei, nici unul din noi nu am fi aici. Tata a iubit-o Pe Maya - fetița mea, a iubit-o necondiționat, a învățat limba engleza ca sa poate vorbi cu nepotica lui. Cred că a adunat mai multe cărți de engleza decât cupoane de pensie. Pe Mihai -sotul sorei mele l-a adoptat ca pe băiatul lui. Așa ne spunea, că el are doi băieți. Pe Camelia - verișoara noastră din Australia și fetițele ei, Miruna, Stefania, pe unchiul meu și mătușa mea - sora lui Ioana. Pe tanti Florica - sora lui de cruce care nu a ezitat niciodată să îl ajute in anii mai grei, pe Corina pe care a adorat-o, și pentru care și eu și sora mea avem o recunoștință eterna, pe Ionel și Leli, oamenii lui dragi care i-au trecut pragul. Și-a iubit părinții și i-a petrecut cum îl petrecem noi acum. L-a iubit pe Batu, cu care împarte locul de veci. L-a iubit ca pe un părinte. Ne-a vorbit mult în ultimele zile despre el. Tata, a iubit animalele, a adoptat câinii vagabonzi, a plâns și a suferit după fiecare sufletel pe care l-a pierdut: Lola, piticul, blackie. Până și ultima lui găină - Smaranda. Toți sunt îngropați în grădina lui iar Rocky îl caută în fiecare zi. Tata a fost un om spiritual, agnostic dar foarte ortodox in datina străbuna. Era fascinat de univers, de natură, avea mereu curiozitati din aviație. A avut un simt al dreptății absolute. Ca orice copil care își pierde părintele, și eu și sora mea suntem îndurerati, dar ne uitam la viața lui, la pasiunea lui, înțelegem că tata a fost un om care nu a negociat cu viața, a trait-o in termenii lui, in felul lui. A fost pasionat, a iubit viața, a fost un luptător până la final. In memoria lui vom continua sa ii purtam cu mândrie numele și pentru familia noastră, tata va fi mereu cu noi, pe orice continent ne-am afla. In final am sa închei cu versurile lui Adrian Păunescu de care tata îmi povestea nopți întregi de cenaclul Flacăra. Nimic important, doar un geam ce s-a spart, Nimic important, doar un fel de infarct, Și tu nu mai ești și eu încă mai sunt, În răni de cuțit repetat și răsfrânt. Pândarii de stradă și cei de perdea Degeaba ar vrea, nu mai au ce vedea, O punte de ramuri sfielnic s-a rupt Și noi am căzut în neant dedesupt. De astăzi încolo nimic nu mai cer Cu mâinile mele particip la ger, Sunt rece ca ultimul nostru salut Pe care să-l dăm nici măcar n-am putut. Nimic important, doar că mor fără rost Și nu mai țin minte nimic din ce-a fost, Doar urmele tale pe piele-mi rămân, De astăzi încolo mă simt om bătrân.